Toamna...regina ce ne inițiază in taina sumbra, dar valorificata prin existența binevoitoare ce ne șlefuiește gândirea si ne conferă multitudinea de culori asimilate unei povesti de basm.
Fără de aceasta, cum am putea noi a ne imagina culoarea in adevărata ei splendoare, întinzându-se rafinat pe frunzele ce alcatuiesc covorul tomnatic. Este uimitor cum toamna ne descopera pana si latura poetica, cea sensibilă, prin simpatia si ușoara adiere placuta, curată. Vântul nu isi slăbește "cârma", acesta amplificând atmosfera romantica rezultatanta toamnei. Regina anotimpului, lăsând fraul cailor nebuni spre voia lor, păstrându-și renumele de atotputernicul sezon al schimbărilor naturii. Câteodată aceasta este uitată, categorizata de vara un anotimp murdar, sifonat, lipsit de blândețe si caldura ce minunează copiii.
Indiferent de orice, toamna va rămâne cea mai artistica si ambientala, nepăsătoare de criticile ostile ale verii, ea fiind puterea gândirilor precise, relaxarea minții, chiar dacă aceasta este efemera nu înseamnă ca semnificatia ei este aruncată in neant si omisa.
Sper ca nu am uitat un cuvânt, multă bafta!
