Poetul lasa sa se înțeleagă ca nu este aproape de iubita in momentul confesiunii. Este evidențiata lipsa persoanei iubite prin intermediul metaforei " acoperă-mi inima ..mai bine cu umbra ta", precum si teama de a nu o mai vedea " ma tem ca nu o sa te mai vad uneori", sau îngrijorarea ca ea ar putea sa își găsească alta iubire sugerata din metafora " sa te ascunzi intr-un ochi străin ". Lipsa persoanei iubite cat si dorința de a fi iubit este întărită prin repetiția " suier luna si o răsar si o prefac , intr-o dragoste mare".
