Sensul vieţii reprezintă, în fond, idealul în care tu crezi, către care tu aspiri. Scopul final al acţiunilor şi gândurilor tale se reflectă într-o imagine complexă a unei perfecţiuni personale. Perfecţiune ce nu poate fi vreodată atinsă, însă perfecţiune asimilată de om ca fiind propriul său sens al vieţii. Pentru că ea, viaţa, reprezintă doar un lung şi obositor şir de decizii. Faptul că eu scriu asta acum, faptul că tu mă urmăreşti, sau nu, reprezintă doar o altă decizie pe care cineva a fost nevoit să o ia. Iar ea contează, în felul ei, în final. Există decizii de o importanţă mai profundă, există consecinţe mai apăsătoare ca altele, sau există decizii neînsemnate. Dar fiecare alegere pe care omul o efectuează de-a lungul unei vieţi – şi sunt incredibil de multe – îl defineşte pe el ca şi caracter. Îi conturează aşadar un sens al vieţii.
