era o seara linistită de toamna
vântul îmi bătea in plete iar covorul de frunze asternut era la ce ca anul trecut, un covor interstelar care era schimbat cu duceam un si încă un picior.
nimic nu mai e linistit asa cum era o dinioara.exista o armonie in toamna care ma încântă si îmi aduce aminte de frumoasele clipe alături de cei dragi mie.
sper ca si anul ceea ce vine sa vina deparca n ar fi existat după nesfârșită vara
