Răspuns :
M-am uitat îndărăt,cu sfială,şi era cât pe-aci să cad jos,de mirare.Da,prima dată când am mers pe bicicletă eram foarte mic/ă.Ii multumesc bunicului că m-a invatat,caci fara el,nu as fii invatat niciodata.De mic/a parintii nu isi faceau timp pentru mine,ei calatorind foarte mult in strainatate.Prima trăire pe care am simtit-o cand m-am urcat pe bicicleta a fost acea teama de inceput,teama de a nu cadea de pe ea.Apoi,dupa mai multe cazaturi si plansete,rasete am inceput sa merg pe bicicleta cu ajutorul rotilor ajutatoare.A fost genial,ma simteam atat de liber/ă,fara griji.Marea provocare a fost sa merg fara rotile ajutatoare,aveam rani la nivelul genunchilor si coatelor,unele proaspete,altele facute cu cateva zile in urma.Tin minte cum,bunicul meu abia mai rasufla cand il puneam zilnic sa urce un deal dintr-un parc al Bucurestiului.Curtea vilei unde locuiam nu imi punea atata spatiu la dispozitie pentru nebunia mea aparuta de curand.Asa am invatat eu sa merg pe bicicleta si imi amintesc totul ca si cum ar fii fost ieri.
SPER CA ESTE BINE :)
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!