Gradina-i linistita si pustie
Ai zice ca-i pe pinza zugravita
Ascult tacerea ei desavirsita
Si parc-astept sa-nceap-o simfonie
Peste copaci pluteste-o maretie
Ca-n doliurile mari; dar ,nezarita.
Prin ramuri trece-o unda razvratita
Si-un molcom vint porneste sa adie
O frunza prinde lin sa se-nfiore
Mai multe-apoi Si-n clipa urmatoare
Tot sufletul gradinii se dezleaga
de Barbu Nemteanu
