Mihail Sebastian14dimineaţă, alergând după el. „Opreşte, dom’le, opreşte!” strigam eu. Aş! Nici gând. Alerga cu o sută de kilometri peoră. CORINA: Probabil că nu avea de ce să oprească. N-or fi fostcălători. N-o fi avut poştă. BOGOIU: Da’nainte vreme cum oprea? Avea călători, n-aveacălători, avea poştă,n-avea poştă, el oprea. Uite-aşa, casă-lvedem şi noi. SCENA VAceiaşi , JEFFSe aude vocea lui Jeli, din culise, stingă: „Duduie Corina!Duduie Corina! ” MADAMEVINTILĂ (către Corina): „Pajul” dumitale!(Intră Je ff . Şaisprezece - şaptesprezece ani. Vizibiladolescent. Costum sportiv deschis. Poartă pe umăr un stâlpde lemn, cu o tablă tot de lemn, pe care stă scris: PensionWeber. Penszio Weber.) JEFF:Jóreggelt kivánok! Bună dimineaţa. CORINA: Unde umbli, Jeff, aşa de dimineaţă? Eu credeamcă mai dormi. JEFF: Să dorm? Glumiţi, domnişoara Corina. Eram desantinelă. CORINA: Cum de santinelă? Şi ce e parulacesta pe care-lporţi după tine? JEFF: E descoperirea mea.(Tace un moment, pentru a- şi pregăti efectul. A împlântat marţ ial parul în p ă mâ nt şi -l prezintăca pe un trofeu.) Acum ştiude ce nu se maiopreşte autobuzul lapensiunea Weber.MAIORUL: Autobuzul? Jocul de- a vacanţa 15MADAMEVINTILĂ: Ce vrei să zici? JEFF: E simplu. De câteva zile firma pensiunii — ştiţifirmade jos, de pe şosea — dispare la fiecaredimineaţă. Disparepe la opt-nouă, înaintede trecereaautobuzului, şi peurmă, după ce-a trecut apare la loc.CORINA: Nu vorbi copilării, Jeff. MAIORUL: O fi vreo stafie. JEFF: Nu vorbesc copilării, domnişoară Corina, şi nu e niciostafie, domnule maior. E un domn. Îl cunoaşteţi foartebine. E domnul Ştefan Valeriu.MADAMEVINTILĂ: Tot el. Frate?BOGOIU: Nu v-am spus eu?CORINA: Faci glume proaste, Jeff. JEFF: Zău că nu e glumă, domnişoară Corina.(Cu timiditate,încet, numai către ea:) Ştiţi bine că n-aş îndrăzni săglumesc cu dumneavoastră.(Tare, către toţi:) E el. Ambănuit de ieri, de alaltăieri, dar n-am vrut să spun nimic,pentru că nu eram încă sigur. De două zile îl pândesc dela fereastra mea când pleacă dimineaţa pe munte. şi azi-dimineaţă a plecat. Nu s-a întorsîncă? BOGOIU: Acu trebuie să pice. JEFF: Îlurmăream de ia fereastra mea, dar de acolo nu seprea vede bine, din cauza brazilor. Azi dimineaţă am vrutsă mă conving. Am ieşit cel dintâi din pensiune — nicidumneata nu tesculaseşi, domnule Bogoiu — am ieşitprin bucătărie, ca să nu mă simtă nimeni, şi m-am dus jos la pod. M-am ascunsacolo bine şi am aşteptat până avenit. Vă spun că e el. MADAMEVINTILĂ: Dar de ce-o fi făcând toate astea? JEFF: Nu ştiu. Probabil ca să nu se mai oprească autobuzul.O fi având motivele lui. Daca nu e firma peşosea, şoferulnici nu ştie unde să oprească.De jos, pensiunea nu sevede de loc. Epierdută toată între brazi. MAIORUL: Şi de ce n-ai bătut firma la ioc? Acu treceautobuzul şi iar rămânem mofluzi. JEFF: Am încercat s-o bat, dar singur mi-era greu. Nu veniţi Mihail Sebastian16să-mi ajutaţi? BOGOIU: Dacă vă duceţi, grăbiţi-vă, că mult nu mai e.(Seaude de departe, de pe şosea, zgomotul ş i claxonul unuiautomobil, care se apropie.)Na!Ce vă spusei eu? MADAMEVINTILĂ: Vai de mine! Scrisorile mele!(Aleargăspre stângaalarmată, strig ând spre autobuzul ce treceundeva departe în culise:) Aaaa! Aaaa! JEFF: Haide repede, domnule maior, poate-l mai prindem.(Strigă şi el :) Aaaa! Aaaa!MAIORUL: Jurnalul meu! Să ştiţi că iar îl pierd. Opriţi-l. Nu-l lăsaţi! (Se aud mereu sunetele de claxon ale automobilului.Madame Vintilă, Je ffşi Maiorul ies, alergând prin st ânga.)
