De câte ori deschid portiţa şi intru în grădină-mi pare
Că mă cuprinde-o vrajă dulce, şi florile-mi dezmiardă ochii.
O fantazie uriaşă le-a dat un strai la fiecare,
Şi fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.
Pe crin l-a miruit în frunte, lăsându-i hlamida regească
Să poată-mpăraţi cu fală norodu-i de mironosiţe,
Cicorilor le-a dat seninul strâns din privirea omenească,
Iar râsul fărâmat prin lume l-a nins pe foi de romăniţe.
Sfiala care urcă-n faţa fecioarelor când vine-amorul,
Şi toată jalea şi netihna acelora ce-aşteaptă mirii,
Mâhnirea toat-a unui suflet pe care îl ucide dorul,
Le-a pus pe-un ram, şi-atuncea lumea s-a-mbogăţit
cu trandafirii.
La fiecare pas te-aşteaptă câte-o minune, ici scânteie
Ca un rubin o ghinţiană, colo un stânjinel se joacă ...
Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie,
Şi a ştiut să ţese nalbei un cuib din tort de promoroacă!
Slavă! căci trist-ar fi fost viaţa, şi-ntunecat pe veci
pământul,
De n-ar fi fost macar o floare, ce-am fi sădit noi
pe morminte?
Ce-ar fi cernut, în primăvară, când trece prin grădină
vântul,
Şi eu ce dar ţi-aş da azi ţie ca să-ţi aduci de mine-aminte!
deschid intru pare cuprinde-o dezmiardā dat sā-mbrace miruit lāsându-i poatā-mpārți dat l-a nins urcā-n vine-amorul (amorul nu e verb dar nu se poate despartii de cuvantul din fata ) ce-așteaptā ucide pus sa-mbogāțit te-asteaptā se joacā ce-aruncā sā țese fost sādit cernut trece ți-as da sā-ți aduci mine-aminte ( mine trebuie aubliniat pentru ca nu este verb dar trebuie scris in context cu verbul aminte " a își aduce aminte " )
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!
