Toamna
Zi de octombrie. Soare cald. Zări imense de culoare,
belşug şi pace. Codrul a prins o altă faţă. Chipu-i în cu rcubeu ce împrăştie joc
şi joacă, şi, cuvânt încercat de fiecare pe foi imaculate.
Acum totul respiră în arome de frunze răscoapte, de
fructe aplecate, de legume coborâte-n cămară şi ... miroase-a poamă, a poamă
coaptă!
Din depărtare, se văd care grele ce-ntorc acasă. Oameni
osteniţi şi cai aburiţi de pasul întins din zori spre nouă seară.
E linişte şi se aude aripă uşoară, bătând în zare. Ea
ştie că odihna-i pentru-o altă zi. Acum e toamnă, iar e toamnă ... şi-naripatele plutesc spre alte
ţări, lăsând în case umbre şi mare, mare dor.
Şi ploaie deasă se
coboară din aromata chindie de aramă. O altă faţă şi o altă toamnă. O nouă zi trecută
şi-o noapte-mbelşugată de boabe mari ce
vin din cer.
E toamnă, toamnă ... şi soarele e dus spre alte zări de
şoapte şi luna s-a ascuns sub lacrima din cer.
