Toamna vine ca întotdeauna cu tot alaiul său din urmă. Vine nesfioasă știindu-și locul de drept dar și îndatoririle. Se întinde peste cîmpurile înverzite și printr-un joc le colorează pe rînd în culori lucii. Soarele aleargă obosit și nu încălzește cu aceeași intensitate. Picăturile de ploaie ne pîndesc de sus așteptînd momente potripite pentru leorcăială. Oamenii încărcați și grăbiți aleargă pe cîmpuri să adune roadele îmbelșugate. Totul e colorat și minunat, toamna ne surprinde ca întotdeauna.
