Aceste opere lirice au ceva in comun: prezentarea directa sau indirecta a persoanei iubite.
In poezia "Lacul",de Mihai Eminescu, observam asteptarea in melancolie a iubitei ce,intr-un final, nu mai vine. Se aseamănă cu celelalte opere lirice enumerate prin faptul ca este schitata prin vis aspectul iubitei.
"Izvorul noptii" prezinta lumea de vis si tainele ce se ascund in spatele ochilor iubitei sale,intr-un moment intim: "cand stau culcat cu capu-n poala ta...". Automat sufletul ei este reprezentat de "oglinzile spre suflet": ochii.
Eul liric isi exprima sentimentele de dor si neliniste in suflet, in poezia "emotii de toamna". Inaginea iubitului este sugestiva ideii ca ea nu vrea sa il piarda. Este pretios pentru ea.
Asa, aceste poezii au ceva in comun: iubirea si teama de a nu pierde persoana iubita.
