Alexandru Lapusneanu, ca specie epica, are un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat, intre domnitor si boierii tradatori, personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint si viguros, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Opera prezinta o intriga riuros construita, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea protagonistului decat pe actiune si avand o evidenta tendinta spre obiectivare a perspectivei narative.
Ca in orice opera epica, autorul isi exprima indirect sentimentele cu ajutorul actiunii si al personajelor si povesteste intamplarile prin intermediul naratorului, textul putand fi organizat pe momentele subiectului. Principalele moduri de expunere sunt naratiunea si dialogul.
Prozatorul imbina realitatea istorica si fictiunea, tema operei ilustrand evenimentele istorice si cele plasmuite din perioada domniei lui Alexandru Lapusneanu.
