O picatura de ploaie
Ploua,si picurii agitati imi bat in geam cu o nefireasca nebunie.Caut si eu picatura mea si-o gasesc plangandu-si amarul.Ce s-o fi intamplat?De ce-o plange cerul?Pe cine-a pierdut picatura mea de ploaie?
O intreb daca e bine si -mi sopteste trista ca nu.Ca e singura.Eu incep sa rad amra,si-i explic ca sunt milioane de picaturi in jurul ei,dar ea e trista si n-o inteleg.Imi explica ca-i e dor de cer si ca pamantul nu-i locul ei,ca ea avea sa moara si sa se usuce si ca cerul o va uita.Dar nu e asa,am contrazis-o cu ardoare.Cerul isi cunoaste copii si sigur o va plange si pe ea cu alte picaturi care vor fi planse de altele si tot asa.
Caci cerul isi cunoaste copiii
