Toamna , in aceasta poezie , este exprimarea metaforica a unei stari sufletesti.
Teama poetului provine din intensitatea iubirii sale, din dorinta de a nu pierde fiinta draga, odata cu trecerea ireversibila a timpului.
Eul liric isi exprima " emotia" fata de pierderea iubitei, dorind ca iubirea lor destramata sa se regenereze in sfera cosmica ( " suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare " ).