— Na! Ia te uită! E gras, și mai și comentează de ceilalți. Piu! Că oameni de ăștia să nu mai vezi! Urlă Viorica după Stănel, care merge țanțoș la vale pe stradă.
— Să mai vezi. Se crede și deștept. Vociferează Magdalena lângă ea.
— Da ioi da una de a vede numa' cenușiu în față! Spune prietena ei și se întoarce pe călcâie țanțoșă.
— Un copil crescut greșit. În casă să nu îl ți, așa de rău e.
— Dar veșnic deoache. Și totdeauna are ceva cuvinte de întors pe dos.
— Că așa e firea lui de prostcrescut.
— Credea-se falnic. O mogâldeață de 15 ani.
— De nici cinșpe ani. Piu! Mânca-lar cânii pe stradă,copil incult!
— De bine zici soră. Spune Magdalena și o ia de după umeri pe prietena sa învinsă de nervi și o conduce în vale pe stradă.
Sper că e bun.
