,,Noianul fara hotar al muntilor pitici ce-si radicau cu sfiala parca,piscurile lor viorii in vapaia de aur a soarelui inflacarat".
Fragmentul citat reda imaginea armoniei universal ce se realizeaza prin comunicarea dintre planul terestru reprezentat de munti si cel celest al soarelui.Deasemenea se sugereaza aspiratia spre inaltimi a spiritului uman si,in aclasi timp,constientizarea conditiei limitate,idee a muntilor prin atribuirea sentimentului de sfiala.Epitetul metaforic ,,vapaia de aur" evidentiaza un ideal,acela de frumusete si bogatie spirituala ce farmeca si ademeneste fiinta umana.
