Răspuns :
O carte buclucașă
O frumoasa zi de iarna avea sa înceapă , soarele inca nu își făcuse prezenta , cerul era destul de senin pentru o dimineața de iarna in care fulgii dădeau navala pe pământul rece si înghețat de la atâta vanturi reci si geruri năprasnice . Era o dimineața tipica a lunii decembrie , ma uitam pe geamul înghețat la terasa casei iar țurțurii atârnau ca o ghirlanda de a lungul casei . Era vacanta de iarna , nici nu înțelegeam de ce eram treaza înainte de răsăritul soarelui , voiam sa ma pun din nou la culcare insa ceva mi a atras atenția , era o carte cu coperți din catifea albastra stătea prăfuită într.un colt al bibliotecii mele mai exact pe raftul din dreapta. Nu am putut rezista tentației de nu a o rasfoii macar un pic curiozitatea ma rodea pe dinăuntru .Am sărit din pat , am traversat toată camera pana in coltul unde era biblioteca ,am luat un scăunel si m am urcat pe el ca sa pot sa iau acea misterioasa carte.In cele din urma am reușit sa o iau cu mici eforturi . Frigul era prea mare așa ca m am cocoțat din nou in pat si am început sa răsfoiesc cartea .Spre marea mea dezamăgire era doar o carte goala cu o coperta frumoasa nu avea nici cuprins nici.introducere nu avea nimic doar foi albe .In următoarea secunda am vrut sa o arunc insa pe carte a începutul sa se gravele un titlu mare "Elena " Ciudat asta fiind numele meu , am deschis din nou cartea in ea a început sa apară la fel alt scris pe prima pagina a început sa apară un titlul de capitol numit "Ce faci " si "De ce ma arunci ?" Am continuat sa.vorbesc cu ea (aici dai tu exemple ca.mi e lene sa scriu) , A doua zi am început sa vorbim despre lucruri științifice , a treia zi a început sa mi spună glume , a patra a început sa.mi povestească un basm si tot așa in fiecare zi râdeam împreună cu aceasta carte , imi devenise cea mai buna prietena si mereu ma asculta când voiam sa zic ceva , uneori se ascundea sub pat , in spatele bibliotecii , pe dulap si cate alte locuri ale camerei mele practic era o carte foarte buclucașă dar mereu o găseam si iar începeam sa facem glume , sa povestim , sa dezbatem un anumit subiect etc. Acea carte mi a rămas prietena pana acum când am deja nepoți si copii care la randul lor si ei vorbesc si glumesc cu cartea mea , buclucașa .mea carte.....
O frumoasa zi de iarna avea sa înceapă , soarele inca nu își făcuse prezenta , cerul era destul de senin pentru o dimineața de iarna in care fulgii dădeau navala pe pământul rece si înghețat de la atâta vanturi reci si geruri năprasnice . Era o dimineața tipica a lunii decembrie , ma uitam pe geamul înghețat la terasa casei iar țurțurii atârnau ca o ghirlanda de a lungul casei . Era vacanta de iarna , nici nu înțelegeam de ce eram treaza înainte de răsăritul soarelui , voiam sa ma pun din nou la culcare insa ceva mi a atras atenția , era o carte cu coperți din catifea albastra stătea prăfuită într.un colt al bibliotecii mele mai exact pe raftul din dreapta. Nu am putut rezista tentației de nu a o rasfoii macar un pic curiozitatea ma rodea pe dinăuntru .Am sărit din pat , am traversat toată camera pana in coltul unde era biblioteca ,am luat un scăunel si m am urcat pe el ca sa pot sa iau acea misterioasa carte.In cele din urma am reușit sa o iau cu mici eforturi . Frigul era prea mare așa ca m am cocoțat din nou in pat si am început sa răsfoiesc cartea .Spre marea mea dezamăgire era doar o carte goala cu o coperta frumoasa nu avea nici cuprins nici.introducere nu avea nimic doar foi albe .In următoarea secunda am vrut sa o arunc insa pe carte a începutul sa se gravele un titlu mare "Elena " Ciudat asta fiind numele meu , am deschis din nou cartea in ea a început sa apară la fel alt scris pe prima pagina a început sa apară un titlul de capitol numit "Ce faci " si "De ce ma arunci ?" Am continuat sa.vorbesc cu ea (aici dai tu exemple ca.mi e lene sa scriu) , A doua zi am început sa vorbim despre lucruri științifice , a treia zi a început sa mi spună glume , a patra a început sa.mi povestească un basm si tot așa in fiecare zi râdeam împreună cu aceasta carte , imi devenise cea mai buna prietena si mereu ma asculta când voiam sa zic ceva , uneori se ascundea sub pat , in spatele bibliotecii , pe dulap si cate alte locuri ale camerei mele practic era o carte foarte buclucașă dar mereu o găseam si iar începeam sa facem glume , sa povestim , sa dezbatem un anumit subiect etc. Acea carte mi a rămas prietena pana acum când am deja nepoți si copii care la randul lor si ei vorbesc si glumesc cu cartea mea , buclucașa .mea carte.....
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!