"Si s-a pornit iubitaSi s-a pierdut in zare -
Iar eu in golul toamnei
Chemam in aiurare"
În poezia ,,
Pastel”
George Bacovia creionează prin curăţenia cuvântului zbuciumul interior al
sufletului îmbrăcat de toamnă şi în toamnă. Ideea poetică lasă
lectorului să întrevadă şi să trăiască iubirea risipită prin paşii anotimpului
arămiu. Deşi poezia este austeră din punct de vedere al figurilor de stil, ideea poetică
este revărsată prin cuvântul plin de simboluri. Astfel, lectorul vede paşi ce
se pierd prin glasul toamnei, în timp ce eul poetic se afundă în golul
acesteia.
