ntreaga parte urmatoare se constituie într-un adevarat manual de
sublimare a limbajului obisnuit într-unul poetic. Ceea ce este
considerat imund, urât, dizgratios, nevrednic de a intra în împaratia
poeziei este transformat, transfigurat, sublimat, nu doar în elementul
gingas, prevestitor si delicat (,,muguri") ci si în, suprem orgoliu
poetic, laurii care încununau întotdeauna fruntea poetilor antici,
învingatori: ,,Facui din zdrente muguri si coroane". Mai mult decât
atât, poetul, în viziune argheziana, este un alchimist, el patrunde
tainele nestiute ale transformarii substantelor, ale raului în bine,
ale urâtului în frumos, ale veninului în miere: ,,Veninul strâns l-am
preschimbat în miere,/Lasând întreaga dulcea lui putere". Ocara,
înjuratura, cuvintele tari, adresarile injurioase primesc, pentru
prima oara în viziune argheziana, o calitate ...
