Vârsta copilăriei chiar este un univers al purității. Cineva, un autor spunea că ”atunci când ai încetat să ai inima ca a unui copil, ai murit demult”. ceva de genu. Ideea de bază era următoarea: un copil este unic și pur prin naivitatea sa. El te va crede pe cuvânt, fără să îți pună sub semnul întrebării ceea ce spui. Dacă îi spui unui copil că a doua zi veți merge la mare, păi el fuge în următoarea secundă să-și facă bagajul. Nu va începe cu ”dar ai bani? ești sigur că mergem? Dar dacă facem accident?etc” Un alt motiv pentru care sunt de acord cu această afirmație este faptul că ei nu poartă pică, nu urăsc precum adulții. Chiar dacă se ceartă, imediat se împacă deoarece inima lor este pură și plină de iubire.
