Privesc orizontul si-mi pare ca cerul se imbina cu marea printr-o linie de foc.
Flacara pare ca a fost intinsa cu o pensula ,de mana unui pictor iscusit care a dat tente incandescente , delimitand zarea prin nuante de portocaliu si rosu.
E rasaritul, acest miracol al naturii prin care noaptea, ca un luptator invins, cedeaza locul diminetii care pune stapanire, incet, incet pe intinderea nesfarsita.Cerul devine luminat de flacara ce-si schimba culorile , iar apa marii prinde straluciri sub razele ce rasar parca din adancuri. Privesc cu incantare si imi imaginez ca razele ce rasar timide sunt ude si din ele se prelinge apa sarata a marii. Nimic nu este mai impresionant pe malul marii decat sa admiri minunatul tablou al rasaritului de soare. Si apusul are un farmec aparte, dar rasaritul intruneste toate nuantele spectrului solar, toata stralucirea si splendoarea unui tablou natural pictat de un penel fermecat manuit de o mana invizibila.
Cata perfectiune a pus natura in miracolul rasaritului de soare si atat de bine e calculat, incat privirea omului sa nu poata surprinde acest moment decat de la mare departare.
E minunat sa privesti splendoarea unui rasarit de soare pe malul marii !
