Era inceputul celei de-a doua luna de toamna.Ziua mai mica era si noaptea mai mare . Cerul era plumburiu si cu usurinta imi dadeam seama ca se apropie o furtuna care v-a dura o zi . Cerul era plini de nori negri ca balaurii din povesti, pareau a fi foarte maniosi si pregatiti sa distruga orice gradina . Asa imi imaginam . Peisajul tomnatic mereu imi aducea aminte de povestile cu care am crescut . Petuniile erau inconjurate de frigul care devenea din ce in ce mai intens . Vantul, sufland o data, a ofilit gradina toata,si parea a fi un om suparat din nu stiu care cauza .Numai minunatele flori cu petalele ruginii precum frunzele copacilor, pareau a nu fi afectate de frigul din octombrie.Pomii si copacii parca erau imbracati in aur. Asa de galbene erau frunzele lor . Unor oameni le place acest peisaj, deoarece, o prietena, picta frunzele ruginii ale pomilor din luna octombrie .Mi-am dat seama ca si dumneaei i-a placut peisajul la fel de mult cat mi-a placut mie .
