Era o zi plina de nori care isi adunau argintul tot. Norii au umplut cerul cat ai clipi, din clipa in clipa v-a incepe ploaia .Pomii si copacii , pierdeau frunzele care i-au facut sa fie frumosi, acum iti dadeau fiori.Frunzele galbene , cadeau la sol, parand a fi un imens covor de frunze .Te simteai, cu cat inaintai , de parca ai fi fost intr-un palat, chiar in sala tronului, participand la o ceremonie .Vantul parea a fi un copil care se joaca, deoarece desprindea miile de frunze ruginii din pomi si le aseza incet-incet prin tot orasul .Norii , odinioara, pareau a fi o saltea deoarece erau albi ca lacrima , dar acum , ei erau negri precum noaptea . Minunatii greieri, care cu glasul lor frumos dadeau farmec oricarei zile calduroase , si te simteai ca si cum ai fi pe un taram de basm ,acum nu mai cantau si nu mai puteai sa-i vezi .Se adaposteau undeva pentru a trece de perioada friguroasa .Copacii se aplecau la pamant ori de cate ori batea vantul , parand a face reverente, vantul era asemanat cu un rege . Vantul parea a fi suparat deoarece venea cu si mai mare intensitate, spulberand covorul de frunze prin aer, ridicandu-le pana in inaltul cerului . Dar mie imi place acest anotimp .
