Ia este o cămașă purtată de femei, caracteristică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de cânepă, bumbac, de in sau de borangic. Ia este împodobită cu broderii sau cusături.
Cămaşa femeiască cu altiță, încreţită în jurul gâtului este o cămașă de sărbătoare, fiind astfel mai bogat ornamentată.
Altița este partea superioară a mânecii -umărul- care alcătuiește câmpul ornamental cel mai compact, desfăşurat pe orizontală. La cămăşile vechi altiţa este îngustă, plasată pe umăr, încadrată de cele mai multe ori de un chenar, fiind astfel limitată desfășurarea în spațiu.
Încreţul, porţiune îngustă de 5-8 cm, era plasat la iile mai vechi imediat sub altiță.
Râurile se desfășoară de la încreț la manșetă și formează ornamentul mânecii alături de altiţă şi încreţ. Râurile sunt aşezate pe mânecă drept sau oblic (costişăt)
Spatele poate fi împodobit cu fragmente din altiță sau cu râuri mici.
Sper ca te-am ajutat.
