,, Umbra manastirilor este prielnica gindului ridicat la cer ..."
Când sufletul ţi-e tulburat de paşii zilei, odihna ţi-o găseşti spre umbra mânăstirii şi Doamne, mulţumeşti că bine-ţi e!
Aici, în liniştea şi tihna rugăciunii, înalţi uşor un gând spre cer. Şi naltul te-mprejoară-n mângâire caldă, ce alină-ncet; şi apele devin din tulburi limpezi şi umbra-i deasă, deasă lângă mânăstire şi sufletul senin se-adapă cu taina rugăciunii.
