Casa inpaienjenita de amintiri, din care cindva rasunau risete dulci de copii si miresmele dulci, provenite din cuptorasul mic din curte imi sta si acum inaintea ochilor mei, spulberata in acest dur Univers.
Nu pot uita cum, asezati la o masa copioasa, plina de bucate nemaipomenite de se rupea masa sub ele, impreuna cu rude si prieteni, stam si chicoteam la diferite glume, cum mama mea, intr-un sort de in alb, colinda gradinuta noastra mica in cautarea ingredientelor pentru salata si cum ciripeau ciocirliile in pomul de cires sau cum inpaienjeneau cerul familiile de rindunele pentru a-si invata puiutii sa zboare.
Acel loc, pierdut in timp, dar prezent in inima mea e intruchiparea veseliei, melancoliei si chear COPILARIEI. Aceasta fu casa copilariei mele, o copilarie neobisnuita, dar a mea...
