Iata ceea ce se petrece in sufletele noastre, acum la apropierea sfarsitului de an : Ne copleseste melancolia.Suntem obositi (...), sleiti de caldura si ne intristam, totusi, cand se apropie sfarsitul anului .Ne aratam multumiti si radem, si vorbim, dar in suflete pastram toti un inceput de nostalgie . Se intelege lesne acestea . Poate ne gandim la placerile verii si ne intristam amintindu-ne ca vom fi singuri. Despartirea ne alunga bucuriile...(...)
Intr-un fel, asta e fragmentul care mi-a placut.Etc.
''M-a impresionat faptul ca ascunde un adevar sacru.Ne gandim la etapele vietii, ciclul vietii, gradinita, prieteni, scoala, vine o despartire, liceu, alta despartire, facultate alta despartire si tot asa.Ciclul vietii, despartirea...Vacanta ne indeparteaza de fiecare prieten, uitand de el, acest lucru aducand in inima noastra melancolia, tristetea.
Mi-am amintit de faptul ca eram in clasa a III-a, iar la sfarsitul anului scolar, colega si prietena mea cea mai buna, m-a parasit...S-a mutat cu familia ei in Italia, unde no sa ne vedem.Doar in vacanta, dar dupa, iar o sa ne paraseasca..''
