Poetul se individualizează prin optimism, caracteristică ce apare dintr-o profundă înțelegere a vieții. În viziunea sa, a trăi înseamnă a lupta pentru demnitate, dreptate, adevăr, iubire. Viața presupune cunoaștere, căutare în vederea depășirii stărilor de îndoială și a întrebărilor rămase fără răspuns. Tema poeziei <Cântec> este iubirea. <Focul tânăr> pentru o <inimă bolnavă> reprezintă tocmai scânteia ce poate reaprinde flacăra acestei iubiri și dorința de a continua lupta. Harul iubirii i-ar face inima sa tresalte, iar <dorul greu> ar putea fi indepărtat din suflet numai de prezența iubitei. Luna, astrul nopții, complice îndrăgostiților, martorul suspinelor poetului, ar ghida pasărea ce țese un <dulce cănt> din glasul iubitei, ar fi un liant ce ascultă vibrația celor doi, aflați acum departe unul de celălalt.
