1. Era odată un băiat care iubea codrul și era cel mai bun prieten al lui, cu poienele, cu râurile și cu lacurile acestuia.
2. Adora să se plimbe prin pădure, să stea lângă apa care șușotea, cu glas subțire, curgând cu spuma de lapte, să adoarme lângă ea, visând încontinuu.
3. Pe atunci codrul părea o poveste, un basm sau un tărâm magic, semăna cel mai mult cu un ținut plin de minunății tainice, unde se ascundea o zână magică, care de fapt era codrul care îi vorbea cu glas de argint.
(sper că te-am ajutat :D)
