Tentaculele răsfirate ale nopții cuprind zarea cu totul într-o îmbrățișare cu răceală. Aud șoaptele grăbite ale valurilor ce înghit cu nesaț țărmul, văd contopirea ciudată dintre pământ și cer,dintre trecut si prezent.O întrebare mi se derulează în minte precum o casetă stricată " ce este valul, ca valul trece ?".Oare eu ți-am fost ție val, dispărând sub neant sau ți-am fost nisipul mângâietor vegheat de soare ? Simt picăturile de ploaie curgându-mi printre degete,dar seara mă ține sub mantia ei. A lăsat în urma suierul biciuitor al ploii ce ne așează mintea pe drumul gândurilor triste.
