Eul liric se afla in ipostaza indragostitului, fiind prezentat ca mergand langa un lac pentru a se intalni cu fiinta iubita pe care o considera perfecta si o idolatizeaza. Acesta isi imagineaza tot felul de scenarii si are o gramada de visuri care o includ pe aceasta fiinta considerata de acesta un demiurg creator.
La final, dezamagit de neprezenta iubitei, eul liric suspina adanc. Lacul, parca acompaniindu-l si intelegandu-i durerea suspina si el.
