Prietena mea este Natalia. Ea este o prietenă din copilărie. Are câțiva ani mai mult decât mine. M-a ajutat și ne-am jucat mult, în anii mai mici de școală.
Ea m-a învățat să joc sah și mi-a dat multe cărți, pe care eu le-am citit, iar apoi i le-am povestit, la cererea ei, expresă (!!!)
Cum este ea ? Nu știu să o descriu decât cu vioara, pe care o furam de acasă atunci când eram mic și îi tot cântam diverse solfegii pe malul verde al gârlei noastre cea de toate zilele.
În concluzie, Natalia e verișoara mea, care mă adoră de când eram eu mic și ea mă plimba cu căruciorul.