Poezia se numește Eva și amintește de prima femeie creată pe acest pământ
de către Dumnezeu.
Era acolo și o creatură inferioară, șarpele, care oferă Evei un măr și,
tot atunci, el îi șoptește ceva.
Șoapta șarpelui a auzit-o numai Eva, iar bunul Dumnezeu n-a socotit
cu cale nici să o audă și nici să vrea s-o știe .
Iar Eva nu s-a gândit vreodată că șoapta șarpelui i-ar fi de vreun folos lui
Adam, așa că a ascuns-o sub pleoapele ei, simțind că astfel ar păstra doar
pentru ea un mare secret.
De aceea, oricare urmașă a Evei " își miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva, ce noi nu ştim".
