Căprioara
de Emil Gârleanu
[povestire]
Pe mușchiul gros , cald ca o blană a pământului , o căprioară stă lângă iedul ei . Mama îl privește și este tristă că a trecut vremea înțărcatului demult . Pentru al scăpa pe ied de colții lupului , caprioara îl duce printre stânci . Iedul se avântă ca o săgeată și zburdă de bucurie. Căprioara și iedul ajung în luminiș . Iedul bucuros o i-a înainte sărind . În fața căprioarei un lup vroia să îl sfâșie pe ied . Pentru a salva iedul de colții lupului ,căprioara cade în mijlocul luminișului . Iedul a fost salvat topindu-se în adâncul pădurii.
