PRIETENUL LA NEVOIE SE SE CUNOAȘTE!
Era o zi minunata de primăvară.Razele soarelui încălzea ușor pământul presărat cu mici floricele albastrii!Eu ...Ca în fiecare zi ...În gaurica mica și îngustă din perete cu rozatorul meu prieten. ..da...Eram șoareci.Imi aranjam blanita când un miros puternic de brânză îmi pătrunse prin cămăruța:
-Prietene,mă duc sa iau brânza aia delicioasa!
-Nu te poți duce...Ești neexperimentat!Trebuie sa ai grija!Ar putea sa fie o cursa...De aceea mă duc eu!
-Bine...
Face câțiva pași pana ajunge în fata ieșirii.O ia cu pași repezi și mici spre bucățica suculenta de brânză. ..DOAR un pas mai era pana putea sa ia brânza când în spatele lui apare Tomi, motanul mare al casei!De când aștepta momentul sa-l insface și sa-l mănânce,când celălalt șoricel ,începu sa muște coada motanului! Motanul cade lat de durere și cei 2 șoricei au timp sa se duca la adăpost:
-Mulțumesc prietene ca mai salvat din ghearele matei!
-Doar ,,prietenul la nevoie se cunoaște "
