Pe 21 septembrie, anul trecut, am fost cu micuța Tanisia în SUA la niște vechi prieteni pentru a vizita un nou și glorios muzeu care, după câte auzisem, trebuia să fie deschis intre orele patru și cinci după-amiaza. Tania, pentru că așa îi spuneam eu de mic copil, era verișoara mea mai mică ce provenea dintr-o familie rafinată pe care în ultima vreme începusem sa o iubesc ca pe propria mea familie. Pentru ca nu știam prea bine orașul, fiind acolo de câteva zile, prietenii noștri ne-au însoțit pana la intrarea muzeului, o poarta imensă, din fier, cu modele mărunte și dichisit ce semănau mult cu mandala...
Ți-aș mai scrie dar am rămas fără baterie.
De aici continua tu.
