Într-adevăr în prima făză întâlnim multe din poeziile în care poetul cântă o dragoste senină, frumoasă şi împăcată împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric de natură proaspătă şi viguroasă ca in ” Făt-Frumos din tei “. Povestea codrului din ’’Făt-Frumos din tei’’ cu totu reprezentativă în acest sens este chemarea din ’’Dorinţa’’:
“Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund ,unde o natură paradisiatică oblăduieşte visul trăit al dragostei: Adormit de armonia / Codrului bătut de gânduri / Flori de tei deasupra noastră / Ca să cadă rânduri-rânduri”, sau euforia din ’’Sara pe deal’’ precum şi calma evocare a iubirii fericite din ’’Floarea-albastră’’.
