E vară și eu împreună cu Ana ne distram pe cinste la bunici. Ne rostogolim la fel ca si acei câini din curte: Zory si Max. Au venit și ei să se rostogolească.
Era atât de cald afară încât Ana și-a ars pielea si i-am zis:
-Hei, nu plânge! O să-ți treacă!
-Dar o să mă vadă toată lumea așa! a strigat ea necăjită.
-Pana mâine o sa îți treacă! E loc pentru o zi!
-Oh, bine! Hai sa ne jucam din nou!
-Nu! Tu stai la umbră!
După ce i-a trecut, a doua zi mi-a mulțumit cu un zâmbet victorios pe față. A fost o vacanță frumoasă la bunici, mai ales simtindu-ma mandra ca am fost folositoare la ceva și când am ajuns acasă am adormit de ziceam că am cărat 20 de kg de cartofi.
