Copiii merg in parc si spre mirarea lor văzură pe alee o furnica ce căra un grăunte mai mare decat ea si mai era si foarte grăbită.
Copiii o intrebara de curioși asa:
- Buna ziua.Unde va grabiti doamna furnică asa de tare? Dumneavoastră nu vă este greu grauntele?
- Buna ziua, dragi copii .Ma grăbesc pentru ca ma asteapta zece copii acasa si le este foarte foame , de aceea nu conteaza cat de greu imi este acest graunte.Si voi aveti o mama acasa care sunt sigura ca face ca si mine si va aduce grăbită de-ale gurii.
- Da , aveti dreptate ,si mamele noastre fac la fel ca dumneavoastra. Spuseră copiii.
- Vedeti? Nu conteaza cat de greu ne este noua mamicilor, important este pentru noi sa ne îngrijim de copiii nostri.Sunt sigura ca si voi o ajutati pe mama voastră si sper, din inima ca asa faceti. Spuse furnica cea harnică.
- Da sa stiti ca o sa o ajutam caci acum ne dam seama cat de multe face o mama pentru copiii ei.Spor sa aveti la treabă.
- Multumesc frumos. Spuse furnica veselă si plecă mai departe spre căsuța unde o asteptau cuminți copiii ei.
Copiii au realizat ca este important sa isi ajute si ei mama din cand in cand iar cand au ajuns acasa au intrebat-o cu ce sa o ajute , iar mama era fericită ca are copii asa de harnici.
