Titlul poeziei este alcătuit dintr-un substantiv comun , nearticulat, ceea ce sugereaza ca poetul se autodefinește printr-un portret liric.
Acesta este in strânsă legătură cu continutul textului deoarece se păstrează acelasi camp semantic al unei picturi :" acum pictez un tablou mare"
Astfel sunt prezente figuri de stil: epitet ( "zgariat") care duc la gândul ca sunt lucruri murdare, uzate si se intelege de la sine ca nu este vorba despre portretul sau din tinerețe , ci la vărsat maturității.
Este folosit un limbaj artistic , expresiv si cu ajutorul acestor figuri de stil se realizeaza multe imagini artistice : imagine vizuala ( " va lasa sa se vadă interiorul") , imagine motorie (" fruntea cutata o seara fara infinit" ) care contribuie la caracterizarea acestui portret liric..
În concluzie , titlul este important si in strânsă legătură cu conținutul
