Busola
in mana
Sophie
si Philipe sunt bucurosti pentru ca vacanta se apropie, ca si
recompensa pentru faptul ca anul acesta au invatat bine, parintii
acestora ii trimite intr-o colonie de vacanta. Tot grupul lor de
prieteni s-au unit in jurul lui Hugues, domnul lor. (profesor)
Sophie :
Hugues, as dori sa va intreb...trebuie sa luam cu noi echipamentul de
sport ?
Hugues :
Desigur ! Si totodata imbracaminte care sa va tina de cald si nu
in ultimul rand un impermeabil. Si inca, mai ales...
Philippe :
O busola ! Ne-ati repetat-o de cel putin 3 ori !...este
chiar atat de importanta o busola ?
Hugues :
Atat de importanta ? Eu cred ca da ! Viata voastra poate
depinde (de busola)...O sa petrem 3 saptamani in Pirineii
centrali...cu un lemn gros, vaile care se unesc, varfurile lor inalte
(ale muntilor Prinei)...Daca, din gresala va pierdeti si nu aveti o
busola ca sa va puteti orienta...nici o persona nu va va putea
ajuta !
Philippe :
Este adevarat asta ! Tata era
aporape sa isi piarda viata, odata, in ghetarii Alpilor...erau in
grup de patru persoane, acestia se aflau la o inaltime foarte mare,
in mijlocul norilor, erau ca niste puncte minuscule pierdute intr-un
desert de gheata...vantul sufla, uneori in rafale care ii tranteau la
pamant...Niciun reper posibil...Din fericire, gidul lor avea o mica
busola agatata la buzunarul de la piept...fara ea...
Michel :
Dar intr-o padure putem sa ne orientam dupa muschii copacilor :
acolo unde muschii sunt desi, acolo este nordul...
Hugues :
Fara niciun fel de indoiala ! Dar este mult mai putin sigur...In
orice caz, va rog sa aveti in fiecare zi o harata cu regiunea , un
ceas, un briceag sau un cutit, si chibrituri. Am sa va invata cum sa
va orientati si cum sa iesiti din situatii critice...va promit...Bun,
asa dar....ne revedem maine !
Copiii :
Au auzit !
