Vodă Ştefan împlinise patruzeci de ani. Avea obrazul ars de timp în privire tăioasă. Deşi scund toţi îl priveau cu luare aminte.
Mâna sa lăsă semnul crucii peste sine, sărutând evanghelia. Luând pâinea şi sarea închină deasupra mulţimii cu gând spre Mântuitorul lumii, şi-n urare de spor şi izvor.
Stefan Vodă domn pentru neam şi ţară.