Povestea ne spune că vulpea încearcă toate trucurile să ajungă la struguri. Dându-și seama că nu poate reuși, se retrage ascunzându-și dezamăgirea în spatele gândului „păcat că sunt acri, eu credeam că sunt copți”.
Psihologic vorbind, creierul nostru are nevoie de o explicație, de un motiv care să justifice renunțarea la struguri. Avem nevoie de acest pretext pentru confortul nostru psihic sau al celor din jur.
Oamenii cu greu pot accepta că s-au înșelat într-o anumită alegere, sau că ar fi făcut ceva greșit. Este mai simplu să tragă concluzia: „De fapt, nici nu aveam nevoie de strugurii ăia, sunt acrii!”.