Îl primisem intr-o cutie de banane,stătea ghemuit si temător intr-un colt si mă privea miscand doar globi oculari.L-am botezat Zozo!
Era negru ca tăciunele, cu părul ondulat si micuț cât sa îl țin în două palme.
L-am mângâiat,l-am luat în brațe invatandu-l să mă țină de gat.În cel mai scurt timp erem cei mai buni prieteni.De cum ajungeam în fața blocului îl auzeam lătrând,simțea ca vin.
Plimbările ne erau lungi,ne făcusem mulți prieteni în parcuri, pe spatiile verzi.
Timpul nici nu stiu cand a trecut si a făcut un an.I-am serbat ziua cumpatamdu-i jucării și oase de care îi placeau.....
Acum e bătrân, nu mai vrea să se joace,nu-i mai plsc oasele acelea speciale .....Ii place în schimb sa-i vorbesc și sa-l mângâi.Ii satisfac de fiecare dată această plăcere pentru că-l iubesc
