Pe spinarea unui bivol, mare, negru, fioros
Se plimba o cotofana, cand in sus si cand in jos.
Un catel trecand pe-acolo s-a oprit mirat in loc:
-Ah, esti ce mare dobi**c!
Nu-l credeam asa de pr**t
Sa ia-n spate pe oricine!..
Ia stai, frate, ca e rost sa ma plimbe si pe mine!
Cugetand asa, se trage indarat sa-si faca vant..
Se piteste la pamant
Si deodata.. Zdup!
Ii sare bivolului in spinare.
Ce s-a intamplat pe urma
Nu e greu de-nchipuit.
Apucat, cam fara veste,
Bivolul a tresarit.
Dar i-a fost destul o clipa
Sa se scuture si-apoi
Sa-l rastoarne, sa-l ia-n coarne
Si cat colo sa-l arunce
Ca pe-o zdreanta in trifoi.
-Ce-ai gandit tu oare, j***a? Au crezut-ai ca sunt mort?
Cotofana treaca, mearga,
Pe spinare o suport.
Ca ma apara de muste, de tantari si de tauni
Si de alte spurcaciuni.
Pe cand tu, po**ie pr**sta,
Cam ce slujba poti sa-mi faci?
Nu mi-ar fi rusine mie
De vitei si de malaci,
Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate,
Sa te port degeaba-n spate?
Atat cred ca e. Cel putin eu atat stiu. Am invatat-o din Balade vesele si triste,(poezii de Toparceanu), deci banuiesc ca e completa.
Nu stiu daca am pus corect semnele de punctuatie originale. Sper sa te ajute! Iti urez succes!
P. S. : La unele cuvinte am pus *** pentru ca nu ma lasa aplicatia. Cica e "nepoliticos". Ei bine, asa e poezia, nu e vina mea, dar te rog scuza acest fapt.
