Forma de relief reprezintă totalitatea asperitatilor scoartei
terestre, fiind rezultatul interacţiunii agenţilor geografici interni şi
externi. Cele mai cunoscute forme de relief sunt muntele, dealul, câmpia (numită şi şes), valea, depresiunea şi podişul; caracteristicile lor sunt determinate de înălţimile la care acestea se află, de tipul geologic din care sunt alcătuite şi de floră şi faună. Cele mai înalte forme de relief sunt munţii (cel mai înalt fiind 8848, vârful Everest din masivul Himalayan) şi cele mai joase (de sub nivelul mării) sunt fosele sau gropile abisale (cea mai joasă fiind la 11 022, Groapa Marianelor, Oceanul Pacific). Formele de relief pot fi continentale sau submarine.
