Eu cred ca era un tarim lipsit de viata. Toate vietuitoarele erau niste statui. Se auzeau din cind in cind suspine, provocindu-i lui Prislea durerea in suflet. Florile isi pierduse mireasma incintatoare. Copacii erau uscati. Soarele nu mai stralucea. Nu mai erau culorile calde de cindva, ci totul era alb-negru. Totul se pierduse. Nu parea sa fie adevarat.