Cerească floare
de Vasile Voiculescu
Cereasca floare, alba, stralucita, derivare
Cu bland miros de rai, e Poezia
Samanta ei de ingeri e zvarlita
Si brazda calda-i e copilaria.
Ascunsa-n suflet, tainica, cuminte,
Din lin izvor de lacrime amare conversiune= schimbarea valorii
Si din dulceata bucuriei sfinte gramaticale
Ea suge hrana si se face mare.
Inmugureste floarea minunata
Sub mangaierea stelelor iubirii,
Cand, patimasa, inima se-mbata
De clocotul navalnic al simtirii,
Dar nu-nfloreste falnica , deplina compunere
Decat la viul soare-al cugetarii,
cand patima nedreapta se alina
Si face loc doar milei si iertarii...
