Deodata ghetele incep sa prinda viata, Gheorge speriat incepe sa fuga si sa zbiere ca din gura de sarpe, Ghetele il linistesc spunandu-i ca nu are de ce sa isi faca griji pentru ca ei sunt prieteni, perechea de ghete l-au aparat de frigul ierni si de noroiul care i-ar fi murdarit frumoasele hainute. Ghetele il roaga pe Gheorghe sa aibe mai multa grija de ele, sa le stearga zilnic si sa nu le mai arunce ici-colo prin casa, deoarece si ele au suflet, si ele trebuiesc iubite.
