Suflet pierdut<br />
Stau uneori admirand peisajul ce imi sta in fata ochilor prin sticla geamului meu privind copii mici cu varste fragede ce se joaca fericiti. Atunci ma gandesc: copilaria mea a fost pierduta? Am fost supusa la maturitate acceptand astfel sa mi se ia dreptul la fericirea copilariei? Sufletul meu pare ca nu mai este la fel de fericit cum era o data...... El maturizandu-se o data cu mine si pierzand elemente din trecut ce acum mi-ar fi fost utile.... Din pacate nu mai pot schimba nimic chiar daca as vrea...<br />Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei...<br />
